Acest blog este destinat semnalării oricăror informaţii despre prezenţele autorilor români pe alte site-uri decît cele de limbă română.
El continuă seria de texte despre prezenţe româneşti în reviste şi în concursuri din străinătate (8) existente pe ROMANIAN KUKAI.
Intenţia este aceea de a lăsa mînă liberă celor care accesează site-urile de haiku din afară şi doresc să devină autorii unor articole de informaţie. Se simte nevoia unor forţe proaspete care să poată face o activitate minimă de a accesa paginile de pe internet referitoare la poezia niponă şi de a pune acea informaţie care ne interesează la îndemîna celor care au mai puţin timp, mai puţină abilitate şi nu stăpînesc prea bine o limbă străină.
Toţi cei care doresc să o facă pot deveni autori ai acestui blog dacă sînt în stare să facă un text onorabil referitor la cele de mai sus şi să-l posteze singuri pe blog. Dacă există doritori, e suficient să-mi semnaleze intenţia lor pe adresa forevernelcor@gmail.com şi le voi trimite o invitaţie.
Ca o confirmare a abilităţii lor, îmi pot trimite linkul la blogul personal. Dar o pot confirma la fel de bine şi cu o primă postare după ce au dat curs invitaţiei.
1
RăspundețiȘtergerefasonări de crengi
în grădina publică -
ouă de ciori pe asfalt
2
talcioc -
o pălărie de pai devine
cuib de păsări
Traducere pentru dezbaterea despre a doua haiga:
RăspundețiȘtergerePrimele cuvinte-cheie vazand acest foto-haiku au fost creativitate si flexibilitate in a gasi o alta intrebuintare unui obiect din viata de zi cu zi. Noi, japonezii, folosim lucrurile in scopuri pentru care nu au fost intentionate de la inceput. Autoarea a spus, haideti sa intoarcem palaria, sa vedem cum se poate schimba intr-un cuib de pasare. Pasarile-si pot pune ouale in ea. Este foarte ingenious si foarte amuzant. De aceea am considerat ca iese in evidenta foto-haiku-ul prin ingeniozitate si creativitate.
***
Parerea mea e un pic diferita. Sensei s-a referit la palarie ca fiind un obiect de vanzare, la talcioc, insa eu am interpretat ca fiind vorba de palaria ce apartine vanzatorului si pe care acesta o poarta. El e foarte concentrate cu obiectele pe care le vinde si si-a scos palaria si a pus-o deoparte. A uitat de palarie si s-a ocupat de vanzare. O pasare a venit si s-a asezat pe palaria lui ca-ntr-un cuib. Mai intai, vanzatorul nu a observat pasarea, apoi i-a permis sa stea in palaria lui. I-a oferit pur si simplu palaria lui de paie. Intr-un gest de generozitate.
***
Cred ca interpretarea cu pasarea stand cu adevarat in palarie ofera mai mult loc imaginatiei.
***
Cand ma uit la poem observ ceea ce poetii numesc kireji. Este tradus adesea ca un cuvant care taie, separa, dar de fapt este vorba de un character, de o expresie care face o pauza, lasa un spatiu in poezie. Semnalizeaza o schimbare de directie sau mersul spre un sens mai profund al poeziei. Indica o mare pasiune sau o intrebare importanta sau o reflectare. Sunt multe tipuri de kireji folosite de japonezi. Sunt aproape 15 tipuri diferite. Dar in engleza nu avem asa ceva. Nimic care sa fie un echivalent aproximativ. Nu putem decat sa folosim semne de punctuatie. In ce priveste sintaxa, multi poeti care scriu in engleza folosesc o cratima, doua puncte sau un semn de intrebare, sau puncte de suspensie.