Revista de haiku din Canada Volumul 4, Nr 2

În acest număr apare şi un haiku al Virginiei Popescu, comentat de Micheline Beaudry.


Haiku Canada  Review Volume 4, Number 2

Une sélection de haïkus francophones, réunis par Micheline Beaudry, est présentée à chaque numéro. Dans cette moisson de haïkus de l’instant, j’ai préféré les trois suivants.
 
Midi en plein champ –
un cheval au loin
broutant son ombre

Virginia Popescu, Roumanie

Le portail grince
Un simple courant d'air
Me fait espérer

Patrick Fétu, France

quatre-heures
au milieu de mon rêve
l’appel de mon fils

Mike Montreuil, Ontario
  
Un choix toujours difficile à expliquer.
J’ai retenu le premier pour le côté inattendu d’une scène apparemment banale.
Une description trop simple pourrait conclure rapidement un lecteur peu attentif.
Mais prenons notre temps. ‘Midi en plein champ’. L’ambiance est évoquée. Nous devons nous appuyer sur celle-ci pour créer dans notre imaginaire le décor : nous avons chaud. Il est midi. Le soleil est au zénith. Les ombres rares. De toutes façons, comment voulez-vous trouver de l’ombre en plein champ ?Là-bas, au loin, nous apercevons un cheval. Dans les prés. En plein midi. Sans un arbre alentour. Il broute. Il broute son ombre; A midi...il broute son ombre à midi. Ce n’est pas possible ! Il n’y a pas d’ombre à midi, c’est bien connu. Alors ?
Alors le lecteur doit comprendre que la poétesse cherche simplement à l’interpeller. Charge à lui d’interpréter. Est-ce que le cheval broute son ombre parce qu’en raison de l’heure de la journée, l’ombre est vraiment petite ? Est-ce que le cheval a si peu à manger ? Est-ce que…



Revista de haiku din Canada Volumul 4, Nr 2


O selecţie de haiku-uri francofone, reunite de Micheline Beaudry este prezentată la fiecare număr.
În acest seceriş de haiku-uri ale momentului, le-am preferat pe urmatoarele trei:

Amiază pe câmp -
în depărtare un cal
păscându-şi umbra

Virginia Popescu, Roumanie

Poarta scârţâie -
un simplu curent
m-a făcut să sper

Patrick Fétu, France

Ora patru -
în mijlocul visului
chemat de fiul meu

 Mike Montreuil, Ontario

O alegere mereu greu de explicat. L-am reţinut pe primul pentru latura neaşteptată a unei scene aparent banale.
O descriere foarte simplă ar putea să ducă la concluzia unui cititor puţin atent.
Dar, să nu ne grăbim.
„Amiază pe câmp”.
Ambianţa este evocată. Trebuie să ne sprijinim pe aceasta pentru a crea în imaginaţia noastră decorul: ne este cald. E prânzul. Soarele este la zenit. Umbrele rare. Cum aţi vrea să găsiţi umbre pe câmp?
În depărtare zărim un cal, pe pajişte.
În plină amiază. Niciun copac în jur. La prânz... îşi paşte umbra. Nu e posibil!
Nu există umbră la prânz. Şi-atunci?
Cititorul trebuie să înţeleagă că poeta încearcă doar să-l interpeleze.
Rămâne ca el să interpreteze.
Calul îşi paşte umbra pentru că la ora prânzului, umbra e într-adevăr mică?
Oare calul are aşa de puţin să mănânce?
Oare...?