Maria Tirenescu
Cugir, région Alba, Roumanie
Des feuilles partout –
dans la pluie impitoyable
le nid abandonné
frunze pretutindeni –
sub ploaia nemiloasă
cuibul părăsit
Cerisier sauvage –
deux feuilles couleur de cuivre
tombent ensemble
Cireş sălbatic –
două frunze arămii
cad împreună
Un saut…
et le chat accroche
une feuille aride
Un salt...
şi pisica înhaţă
o frunză uscată
La lune se montre
parmi les branche sans feuilles –
moi, le seul témoin
Luna se arată
printre crengile desfrunzite –
eu singurul martor
Faucon en piqué –
parmi les montagnes se lèvent
des lambeaux de brume
Şoim în picaj –
printre munţi se ridică
fâşii de ceaţă
La vendange finie –
par-dessus les feuilles mortes
l’ombre d’un nuage
Culesul viei terminat –
pe deasupra frunzelor uscate
umbra unui nor
Orion se lève –
deux amoureux le regardent
se tenant les mains
Orionul răsare -
doi îndrăgostiţi îl privesc
ţinându-se de mână
HAÏBUNS
Surprise
Maria Tirenescu (Cugir, Roumanie)
Quelques feuilles jaunies m’annoncent qu’il s’approche, l’automne.
J’ai la nostalgie du temps ou j’étais étudiante, j’ai la nostalgie de la ville de Cluj. Je décide de partir à l’aube. Beau temps. Serein. La fraîcheur… Je regarde par la vitre de ma voiture.
De grand matin
le champ de tournesol
salue le soleil
Près de Mures, le temps devient brumeux.
Je roule prudemment derrière une camionnette blanche.
À Turda, devant le Collège National Mihai Viteazul, une affiche « EXPO-FLORA ». Marchand lentement, j’observe avec attention les châtaigniers. Ils ont des fleurs comme au printemps…
Matin de septembre –
les châtaigniers
me redonnent des souvenirs
Surpriză
Câteva frunze îngălbenite mă anunţă că toamna se apropie. Am nostalgia anilor pe când eram studentă în oraşul Cluj. Mă hotărăsc să plec în zori. E timp frumos. Senin. Răcoare.
Privesc pe fereastra autoturismului meu.
De cu zori
câmpul de floarea soarelui
salută astrul
Lângă Mureş vremea se înceţoşează. Conduc prudentă în spatele unei camionete albe.
La Turda, în faţa Colegiului Naţional Mihai Viteazul, un afiş, « EXPO – FLORA ».
Conducând încet, observ castanii. Au flori ca primăvara....
Dimineaţă de septembrie –
Castanii îşi deapănă
amintiri
Le grillon
Maria Tirenescu (Cugir, Roumanie)
En octobre un soir. La porte donnant sur la cour est ouverte.
Soudain quelque chose saute dans le vestibule. Surprise, je cherche dans la pièce où il se cache…
Le lendemain je m’affaire et l’oublie jusqu’au soir.
Mais, à huit heures pile, il commence à chanter.
Depuis la porte d’entrée
un grillon chante –
nouveau locataire
Le surlendemain il est sorti de sa cachette. J’ai voulu le prendre en photo, la première fut floue.
Finalement, je l’ai attrapé dans un sac en papier et l’ai installé dans une boîte à chaussures.
Le soir suivant il n’a plus chanté du tout. J’ai déposé quelques feuilles pour le nourrir.
Le lendemain matin il avait disparu mais j’ai trouvé la feuille dont une petite partie manquait : son dîner.Il s’est échappé. J’ai pensé qu’il ne voulait pas vivre enfermé. Et maintenant le voilà libre. Désolée pour la photo.
Depuis lors, le soir, il chante à nouveau au carreau de la porte d’entrée, et son concerto me ravit.
Soliste ponctuel –
le concerto du grillon
huit heures précises
Greierul
O seară de octombrie. Uşa care dă spre curte e deschisă Deodată ceva sare în vestibul.
Surprinsă, caut prin camera în care se ascunde.
A doua zi, mă iau cu treburile şi uit. Dar la orele opt fix, el începe să cânte.
La uşa de la intrare
un greier cântă –
noul locatar
Peste două zile a ieşit din ascunzătoare. Am vrut să-l surprind într-o fotografie. Prima a fost neclară.
În cele din urmă l-am prins într-o pungă de hârtie şi l-am instalat într-o cutie de pantofi.
În seara următoare nu a mai cântat deloc.
I-am pus câteva frunze pentru a-l hrăni. A doua zi dimineaţă, dispăruse dar am găsit frunzuliţa din care lipsea puţin: cina lui.
A fugit. M-am gândit că nu-i place să trăiască în captivitate. Acum, iată-l liber.
Sunt dezolată pentru poză.
De atunci, el cântă în fiecare seară pe pragul uşii de la intrare şi concertul lui mă vrăjeşte.
Solist punctual –
concertul greierului
la orele opt precis
Virginia Popescu
Ploiesti, région Prahova (Roumanie)
Jour ensoleillé –
près de moi sur le banc
une feuille sèche
Zi însorită –
lângă mine pe bancă
o frunză uscată
Entre deux raisins
une araignée sur sa toile –
vendange de rosée
Între doi ciorchini
un păianjen pe pânză –
cules de rouă
Village endormi –
le brouillard se lève
dans le chant des coqs
Satul adormit –
ceaţa se ridică
în cântecul cocoşilor
Le bassin du parc –
parmi les feuilles tombées
un coin de ciel
Bazinul din parc –
printre frunzele căzute
un petec de cer
Crépuscule d’automne –
les grues s’envolent
le ciel sur leurs ailes
Amurg de toamnă –
cocorii zboară purtând
cerul pe aripi
Feu de novembre –
le chat ronronne
près de la pelote de grand’mère
Foc de noiembrie –
pisica toarce
lângă ghemul bunicii
Coucher de soleil –
la rivière porte
des feuilles rouges et des ombres
Apus de soare –
râul poartă
frunze roşii şi umbre
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu